Joh 18:3-11 | RonNTR | STEP | Prin urmare, Iuda a luat o cohortă și niște gărzi de-ale conducătorilor preoților și de-ale fariseilor, și au venit acolo cu candele, torțe și arme.

John 18:3-11

3 Prin urmare, Iuda a luat o cohortă ^{▼▼Diviziune a legiunii romane. În perioada Imperiului, această diviziune avea un efectiv de aproximativ 600 de soldați. Dat fiind efectivul numeros de soldați al cohortei, în cazul de față este vorba de un detașament al cohortei.} și niște gărzi de-ale conducătorilor preoților și de-ale fariseilor, și au venit acolo cu candele, torțe și arme.

4 Isus, știind tot ce urmează să I se întâmple, a ieșit și i-a întrebat:

‒ Pe cine căutați?

5 Ei I-au răspuns:

‒ Pe Isus nazarineanul!

El le-a zis:

‒ Eu sunt!

Iuda, cel care L-a trădat, stătea și el împreună cu ei. 6 Când Isus le-a zis: „Eu sunt!“, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

7 El i-a întrebat din nou:

‒ Pe cine căutați?

Ei I-au zis:

‒ Pe Isus nazarineanul!

8 Isus a răspuns:

‒ V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutați, lăsați-i pe aceștia să se ducă!

9 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i-ai dat“. 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus. 11 Însă Isus i-a zis lui Petru: „Pune-ți sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul ^{▼▼Paharul simbolizează aici suferința cauzată de păcatul omenirii și de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de exemplu, Is. 51:17; Ier. 25:15; Eze. 23:32-33 și Mt. 26:39; 27:46).} pe care Mi l-a dat Tatăl?“.